Изберете страница
Cultivarea portaltoiurilor si a mugurilor de altoire

Vivai Cooperativi Padergnone

Cine este Vivai Cooperativi Padergnone

Pepiniera din Trentino Ia nastere dintr-o calamitate naturala, care din cauza aparitiei filoxerei, gaseste modalitatile si capacitatile pentru a se recupera gasind solutii si tehnici noi.

La inceputul secolului XX a luat nastere Institutul agrar din S. Michele all’Adige, care pregateste tinerii studenti ai scolii tehnice, pentru practica multiplicarii si altoirii vitei-de-vie.

In acelasi timp, in Padergnone apar primii viticultori, dintre care multi sunt inca membrii ai Pepinierelor Cooperative din Padergnone.

Cooperativa este o pepiniera viticola care isi desfasoara activitatea in deplina cunostinta a propriei responsabilitati sociale fata de teritoriu si de toti interlocutorii si care, din acest motiv, este, printre companiile din domeniu, una dintre cele mai fiabile din Italia.

Pepinierele Cooperative Padergnone numara in prezent aproximativ treizeci de membri care isi desfasoara activitatea in apropiere de Padergnone; ceea ce le permite sa se sustina consultanta actualizata si in pas cu noile achizitii, o experienta inteleapta si veche.

Membrii respecta directivele date de conducere: ce varietati de altoire, pe care portaltoi si in ce numar. Toate operatiunile, de la colectarea coardelor pana la smulgerea butasilor, trecand prin practica altoirii in sine, sunt efectuate de un singur membru.

Sanatatea butasilor, punctul forte al Pepinierelor Cooperative Padergnone, este motivul pentru care castiga tot mai mult sprijin si recunoastere atat in Italia, cat si in strainatate. Alaturi de controlul atent al fiecarei faze exista, de asemenea, testele sanitare pe esantion care, in fiecare an, sunt efectuate pentru a verifica absenta principalelor viroze si boli.

Pregatirea portaltoiurilor si vlastarelor

Ramurile portaltoiurilor si coardelor altoi  sunt culese in timpul iernii si plasate in medii care sa asigure o buna pastrare a acestora pana la procesare.

Portaltoiurile sunt apoi curatate de germeni, taiate in bucati de 35-40 cm pastrand in partea bazala un nod, si colectate in manunchiuri de 100-200 sau 600 bucati cu propria eticheta descriptiva care indica soiul si clona. Manunchiurile sunt apoi tratate cu un fungicid si pastrate in camere frigorifice la o temperatura de 1-2 °C si o umiditate de 90-100%.

Coardele care furnizeaza mugurii pentru altoire sunt selectati ulterior eliminandu-i pe cei deteriorati si pe cei care nu sunt bine lignificati. Acestia sunt apoi taiati pastrand un mugur pentru altoi si tinandu-i doar pe cei cu diametrul intre 7 si 14 mm. Imediat dupa taiere sunt inmuiati in apa si pusi in saci cu eticheta lor descriptiva. Sacii care contin mugurii sunt, pana la momentul altoirii, pastrati in camera frigorifica astfel incat se se poata asigura vitalitatea maxima a acestora.

Cultivarea portaltoiurilor si a mugurilor de altoire

Plantele Mama-Portaltoi, realizate cu material de categoria “baze”, sunt cultivate in medii uscate si sanatoase, perfecte pentru a putea produce si asigura un lemn cu caracteristici de sanatate ridicate. In nordul Italiei cultivarea pe suporturi este practic necesara pentru maturarea lemnului si pentru a produce o cantitate mai mare de lemn apta sa amortizeze costul ridicat de plantare si gestionare.

Asupra plantelor de tip punte sunt efectuate diferite interventii de taiere verde pentru a imbunatati productia atat din punct de vedere calitativ cat si din punct de vedere cantitativ.

Cultivarea mugurilor de altoire are loc predominant in Trentino, prin adoptarea atat a plantelor cu destinatie dubla, din struguri si din muguri, cat si a plantelor foarte specializate realizate pentru producerea exclusiva a mugurilor pentru altoire. Toate plantele din care sunt colectati mugurii sunt supuse la controale riguroase si repetate atat varietale cat si sanitare. Plantele sunt supuse tratamentelor impotriva principalelor boli ale vitei-de-vie si indepartate de cele care prezinta simptome de boli datorate virusilor.

O atentie deosebita este acordata flavescentei aurii si vectorului sau, Scafoideus titanus.

Altoiurile-butasi sunt apoi parafinati pentru a proteja zona de imbinare a celor doi bionti, apoi  stratificati in cutii cu rumegus si, in final, supusi fortarii. De obicei parafina folosita cu aceasta ocazie este de culoare rosie. Fortarea consta in tinerea cutiilor cu altoiurile-butasi in sere sau locuri cu temperatura si umiditate controlata. Aceste conditii favorizeaza dezvoltarea unui calus de cicatrizare in punctul de altoire si schitele radicale la baza butasului.

Ulterior fortarii, care dureaza de la 15 la 25 zile, urmeaza o perioada de revigorare si aclimatizare care intareste altoiul-butas.

Se efectueaza o sortare de verificare a formarii calusului si in acelasi timp se elimina reziduurile de rumegus de pe butasul altoit cu ajutorul unor perii speciale. Se realizeaza o a doua ceruire, de obicei de culoare maro, care are scopul de a impiedica deshidratarea calusului in punctul de altoire odata ce butasul altoit este plantat. Pentru cultivarea butasilor inradacinati este foarte importanta alegerea terenului si zona unde este situat. Solurile trebuie sa fie libere, proaspete si fertile, de asemenea trebuie sa fie bine nivelate astfel incat sa nu existe zone de stagnare a apei. Pe aceeasi suprafata de teren poti infiinta pepiniera maxim do ani la rand. Butasii pot fi plantati cu o masina de transplantare mecanica, dar in prezent, prin adoptarea de mulci, sunt plantati manual utilizand  carucioare adecvate.

Gestionarea pepinierei este o operatiune complexa care necesita profesionalism si experienta.  Pana in urma cu cateva decenii, principalele operatiuni agronomice erau efectuate aproape exclusiv manual, în timp ce in prezent se utilizeaza masini specializate pentru acest tip de cultura (foto 15).

Gestionarea pepinierei prevede fertilizari pre-implantare, eventuale aporturi nutritive post-implantare chiar si prin frunze, multe irigatii si numeroase tratamente fitosanitare.

Acestea sunt in special orientate spre apararea de mucegai (aproximativ un tratament pe saptamana) si, intr-o mai mica masura, impotriva oidium si botrytis. Sunt apoi efectuate tratamente acaricide si insecticide, in mod special impotriva Scafoideus titanus, vector al flavescentei aurii. De asemenea, pepiniera este atent controlata, rand cu rand, de mai multe ori pe parcursul sezonului, pentru a verifica daca corespunde din punct de vedere varietal si eventualele boli.

Pentru a asigura o vegetatie ortostatica si pentru a evita ca aceasta sa se intinda pe sol si pentru a consolida dezvoltarea lastarilor, sunt efectuate de la trei pana la patru taieri.

Alegerea portaltoiului

Alegerea portaltoiului reprezinta un moment fundamental in realizarea unei noi plantari, deoarece, in contextul actual, se caracterizeaza, in afara de rezistenta la filoxera, de asemenea si mai presus de toate  ca o “punte” capabila sa regleze sis a echilibreze raportul dificil si variat vita-de-vie – mediu.. Gama vasta de portaltoi care este disponibila in prezent, are scopul de a satisface orice tip de cerinta care depinde de conditiile climatice si ale solului, de gestionarea podgoriei, de varietate si de toti acei factori de care trbuie sa se tina seama in momentul realizarii unei noi plantari. 

Sfaturi pentru plantarea ta

  • Defrisarea podgoriei vechi cu eliminarea tuturor reziduurilor din cultura anterioara.
  • Evaluarea starii nutritive prin analize chimico-fizice, pentru a putea efectua o buna fertilizare de fond si alegerea portaltoiului.
  • Prelucrarea solului in timp util prin efectuarea operatiunilor specifice cu solul in tempera.
  • Scoaterea butasilor inradacinati cu cateva zile inainte de plantare pentru a permite hidratarea radacinilor in apa timp de 12-24 ore inainte de plantare. Acest lucru este necesar pentru a favoriza o aclimatizare treptata si rehidratare dupa depozitarea in camera frigorifica (2°C).
  • Daca este necesar sa pastrati cutiile, se recomanda sa le tineti in camere cu o temperatura controlata, evitand sa lasati cutiile deschise.